Atat din punct de vedere artistic, cat si al realizarii tehice, Columna lui Traian a influentat puternic arta si arhitectura, servind ca model pentru realizarea altor columne comemorative, încă din Antichitate până în zilele noastre :

Columna lui Antoninus Pius (Columna Antonini Pii) – în anul 161 d.Hr. Marcus Aurelius (Marcus Anninus Catilius Severus) (Marcus Aelius Aurelius Antoninus – după adopţiunea de către Antoninus Pius) şi Lucius Verus (Lucius Ceionius Commodus Verus) (Lucius Aelius Aurelius Commodus Verus – după adoptarea de către Antoninus Pius) decid realizarea unei Columne în memoria lui Antoninus Pius (Titus Aurelius Fulvius Boionius Arrius Antoninus) (Titus Aelius Hadrianus Antoninus – după adopţiune) şi soţiei sale Annia Galeria Faustina (numită Faustina Maior) ; monumentul a fost ridicat pe Campus Martius1 la Roma în anul 161 d.Hr. în aproximitatea viitoarei Columne (193 d.Hr.) a lui Marcus Aurelius.

Fusul coloanei a fost sculptat în granit roşu şlefuit (nu prezenta reliefuri sculptate), iar în vârf se afla statuia împăratului divinizat. Din acest monument s-a păstrat numai baza sculptată în marmură albă şi câteva fragmente de granit din coloană ce se află actual la Muzeul Vaticanului. Pe această bază sunt reprezentate : o inscripţie dedicatorie, scena apoteozei lui Antoninus Pius alături de Faustina I şi două reliefuri identice reprezentând o defilare militară.

Diametrul Columnei era de 1,90 m, şi înălţimea de 14,75 m (23 m aprox. cu piedestalului şi statuia împăratului)2.

Columna lui Marcus Aurelius (161-180 d.Hr.) – monument din marmură de Luni (actual. Carrare) ridicat la Roma în anul 193 d.Hr. ;

Astăzi Columna se află în Piaţa Colonna. Din punct de vedere arhitectural Columna lui Marcus Aurelius este copie după Columna lui Traian, având înălţimea de 100 de picioare (cca. 29, 601 m). A fost restaurată in sec. XVI de arhitectul Domenico Fontana care, din ordinul papei Sixtus V (1585-1590), a plasat în vârful ei statuia apostolului Pavel ; pe Columna se afla pusă o statuie ce reprezenta pe Marcus Aurelius. Suprafaţa Columnei este sculptată în altorelief pe un fus fără entasis (partea îngroșată a fusului unei coloane curbate la mijloc3). Istoricul reliefurilor reprezintă campaniile militare ale împăratului împotriva coaliţiei popoarelor germanice unite cu cele dacice, la nord de Dunăre, narate în 116 scene derulate pe 21 spirale. Înălţimea piedestalului Columnei măsoară aprox. 12 m4.

Columna Goţilor : realizată între anii 268 şi 337 d.Hr. ; dim. 15 m ; la Constantinopol ; azi Istanbul, parc Gülhane (Turcia) ;

Columna Goţilor este un monument dedicat victoriei romane din sec. III d.Hr. sau IV, asupra Goţilor. Actual aceasta Columnă se află în parcul Gülhane, Istanbul (Turcia).

Este una dintre columnele cele mai vechi din perioada romană, sculptată dintr-un singur bloc de marmură proconnesium (carierele din insula Prokonnesos, Marmara) şi este decorată cu un capitel corintic. Datorită inscripţiilor care menţionează comemorarea victoriei asupra Goţilor, acest monument a fost numit Columna Goţilor. Coloana măsoară 15 m în înălţime şi este pusă pe o mică bază.

Probabil că acest monument a fost ridicat în onoarea victoriilor împăraţiilor Claudius II Gothicus (268-270 d.Hr.) sau Constantinus I (Constantin cel Mare, 306 – 337 d.Hr.) împotriva Goţilor.

Coloana numită a lui Pompei (Pompeius Magnus, Cnaeus) ; Alexandria (Egipt) ; 26,85 m (în totalitate : baza, coloana şi capitelul ;

În realitate, este vorba de o coloană din granit roşu de Assouan, de aprox. 27 m înălţime, înălţată la Alexandria în 297 d.Hr., în onoarea împăratului Diocletianus (284-305 d.Hr.), în urma victoriei opţinute anul 296 d.Hr. asupra lui Achilleus Aurelius (uzurpator roman, 294-297 d.Hr.), după asediul Alexandriei.

În vârful coloanei trebuia să se fi aflat pusă o statuie, deoarece capitelul corintic prezintă o adâncitură (scobitură).

Columna lui Constantinus I (Flavius Valerius Constantinus), Costantin cel Mare (306-337 d.Hr. ;

Această coloană comemorativă a fost înălţată de împăratul Constantin I în anul 330 d.Hr. în Forul lui la Constantinopol. Iniţial monumentul era compus dintr-o bază care suporta o coloană compusă din 8 tamburi din porfir. În vârful columnei este aşezat un capitel-soclu pe care era plasată o statuie a lui Constantin reprezentat în Apollon-Helios : împăratul ţinea în mâna dreaptă o lance, iar în mâna stângă un glob, şi avea pe cap o coroană cu 7 raze ; această imagine este reprezentată pe monedele din timpul domniei acestui împărat.

Înălţimea coloanei singure este de 23,40 m, iar inălţimea întregului monument, cu statuia cuprinsă, ar trebit să fi avut aprox. 37 m. Baza statuii era prevăzută cu o inscripţie.

În 1106 statuia cade din vârful columnei din cauza vântului, iar mai târziu împăratul Manuel I Comnenos (1143-1180) va ordona restaurarea monumentului pe care-l va încorona cu o cruce.

« Columna » lui Theodosius I (Flavius Theodosius) cel Mare (379-395 d.Hr.) realizată la Constantinopol, este de fapt un obelisc egiptean a lui Thoutmôsis III, din templul lui Amon-Rê la Karnak, pus pe o bază sculptată în perioada lui Theodosius I ; întregul monument se afla în hipodromul din Constantinopol (astăzi oraşul Istanbul). Acest obelisc a fost transportat din Egipt în Italia în timpul domniei împăratului Constantius II (337 à 361 d.Hr.), în acelaş timp cu un altul ce se află actual în Piazza di S. Giovanni in Laterano (Roma). În timpul domniei lui Theodosius I unul din aceste două obeliscuri a fost dus în final la Constantinopol pentru a face parte din monumentul acestuia, înălţat în anul 390 d.Hr. Obeliscul est din granit de nuanţă roşiatică ce provine din carierele de la Assuan (în sudul Egiptului). Partea de jos a obeliscului lipseşte, fiind spartă, actual el nu mai are decât 18,54 m (sau 19,6 m) din înălţimea lui iniţială (cca 30 m ca obeliscul de la Laterano), iar cu piedestalul întregul monument are 25,6 m. Obeliscul este separat şi în acelaşi timp fixat de piedestal cu patru cuburi de bronz de 0,45 m. Postamentul din marmură prezintă scene istorice şi iconografice de mare interes. Se pot vedea diverse scene : împăratul Theodosius I în loja sa imperială, înconjurat de membrii curţii sale, oferind coroana de lauri învingătorului la curse, într-un decor de arcade şi coloane corintice. Numeroşi spectatori sunt prezenţi la ceremonie însoţiţi de muzicieni şi dansatoare. În partea de jos (dreapta) a scenei se remarcă foarte bine orga hidraulică a lui Ctesibios (III s. î.d.Hr. – Alexandria) şi, la stânga, un alt instrument mai greu de identificat, probabil tot o variantă a acestui instrument muzical ; alte scene : curse de care trase de cai ; împăratul asistă înconjurat de familie şi de armată ; diverse popoare supuse, vasale, aduc daruri (tribut, biruri) împăratului. De asemene soclul obeliscului prezintă două inscripţii (una în limba latină, iar cealaltă în greacă bizantină) care se păstrează foarte bine.

Aspecte iconographice : privite cu atenţie aceste reliefuri se remarcă câteva aspecte interesante. Anturajul lui Theodosius, numeroşii soldaţi ce protejeajă îndeaproape împăratul roman, figurile lor aduc foarte mult cu portretele Geto-Dacilor de pe Columna lui Traian şi cu cele reprezentate în sculpturile statuilor ce au fost realizate pentru Forul lui Traian, la Roma, între anii 106-112 d.Hr.

Columna lui Arcadius (Flavius Arcadius), 395-408 d.Hr.;

Columna lui Arcadius este o coloană triumfală înălţată în anul 401 d.Hr. în Forul lui Arcadius la Constantinopol pentru comemorarea victoriei acestui împărat asupra partidei goţilor lui Gaïnas (general got) care moare în anul 400 d.Hr.

Asadar gruparea goţilor de la Constantinopol fiind desfiinţată Arcadius celebrează aceasă victorie ordonând realizarea acestui monument în forul ce-i poartă numele şi basoreliefurile coloanei reprezentau fuga şi înfrângerea Goţilor lui Gaïnas.

Scenele reliefurilor nu au fost terminate decât în 421 d.Hr., mult după moartea lui Arcadius în 408 d.Hr., iar monumentul a fost astfel dedicat noului împărat, fiului său, Theodosius II Flavius (408-450 d.Hr.).

Foarte mult inspirată, Columna lui Arcadius continuă tradiţia columnelor triumfale din Roma, după Columna lui Traian şi cea a lui Marcus Aurelius.

Coloana a fost distrusă în sec. XVI şi nu mai există decât baza monumentului. Detaliul reliefurilor fusului coloanei este a fost totuşi păstrat datorită unor serii de desene realizate în anul 1575. Ea era sculptată în serpentin, iar soclu în granit roşu.

Columna lui Marcianus (450-457 d.Hr.) ; Constantinopol ;

Columna lui de Marcianus este un monument realizat (între anii 450-457 d.Hr.) la Constantinopol de prefectul oraşului Tatianus şi dedicat împăratului bizantin Marcianus.

Fusul coloanei este din granit roşu-gri din Egipt. Baza pătrată, constituită din patru dale de marmură albă de Corinthia (Korinthos, Grecia), este ornată cu semnul crucii greceşti în medalioane pe trei părţi, şi din două reprezentări de genii care ţin un globe pe a patra latură. În vârful coloanei se află un capitel corintic (din marmură de Corinthia) pe care este pus un piedestal care susţinea foarte probabil statuia lui Marcianus.

Cercurile metalice pentru susţinerea şi consolidarea coloanei sunt recente. Întregul monument are înălţimea totală de aproximativ 14-15 m.

Inscripţia incizată pe partea nordică a bazei, iniţial fiind litere din bronz încrustate în blocul de marmură, indică :

[pr]INCIPIS HANC STATVAM MARCIANI

CERNE TORVMQVE

[praef]ECTVS VOVIT QVOD TATI[anus]

... OPVS

« Priveşte această statuie a împăratului Marcianus, precum şi columna : este opera pe care ia închinat-o prefectul Tatianus ».

Topografia străzilor şi a pieţelor din Istanbul s-a schimbat mai mult sau mai puţin din cauza frecventelor incendii, această coloană a rămas timp de secole în grădina unei mari clădiri. În anul 1908, după mari distrugeri provocate de un incendiu imens, se va modifica planul topografic al cartierului unde se găseşte actual coloana în aşa fel ca acest monument să rămână în mijlocul unei pieţe.

Columna lui Iustinianus (Flavius Petrus Iustinianus Sabbatius), sau Iustinianus cel Mare, împ. 527-565;

Renversée par les ottomans au cours du XVIe siècle ;

Columna lui Iustinianus era un monument situat la Constantinopol, datând din sec. VI, şi care a fost distrusă de Otomani după cucerirea oraşului. Construită în anii 543-545 la Constantinopol în piaţa închisă numită Augustaion în onoarea victorilor împăratului împotriva « Barbarilor », columna punea în valoare în vârful ei statuia ecvestră a împăratului bizantin Iustinianus ; ea a fost distrusă de soldaţii lui Mehmet II, statuia a fost topită şi coloana a fost demolată în jurul anului 1515.

Acest monument a fost descris în detalii de istoricul bizantin Procop din Cesarea (Prokópios Kaisareús) în De Ædificiis (1.2.11-12).

Columna lui Phocas (Columna Phocatis) ; an 608 ;

Columna Phocatis este o coloană comemorativă situată în Forul din Roma, de ordin corintic, având înălţimea de cca 13,6 m. Ea poartă numele împăratului bizantin Phocas (Flavius Phocas Augustus, împ. 602-610). Columna lui Phocas este înălţată pe rosta (rostruri5) în anul 608 de exarhul (guvernatorul) din Ravena, Smaragdus (602-611), pentru susţinerea unei statui a împăratului ; Columna lui Phocas este ultimul monument construit în Forum Romanum.

Coloana de Saint Bernward ; la Hildesheim (oraş în Germania) ;

Coloana lui Hristos (în bronz, evocări din viaţa lui Hristos după exemplul columnelor de marmură din Roma). Hildesheim este un oraş în Germania unde se află basilica Sf.-Mihai, care face parte din mânăstirea fondata în 996 de Saint Bernward (cca 960 - 1022). El a fost un mare admirator de artă şi a creat în această mânăstire un atelier specializat în bronzuri, şi unde au fost realizate opere de mare calitate. Printre cele mai reprezentative piese, ce se pot încă admira în zilele noastre, sunt, coloana lui Hristos, şi uşile de la basilica Sf.-Mihai, comandate de Bernward în 1015 pentru a impodobi biserica lui.

Columna Médicis ; Paris 1574 ;

Coloana Médicis este un monument parizian lipit de clădirea Bursei de Comerţ din Paris, în partea de sud-est a clădirii, spre grădinile « Halles ». Această coloană, dorică, goală pe dinăuntru, atribuită arhitectului Jean Bullant, a fost ridicată în anul 1574 din ordinul Catherinei de Médicis în curtea clădirii reginei pe care o construise. Dacă această clădire a fost demolată în cursul sec. XVIII, coloana rămâne singurul vestigiu.

Prima coloană izolată construită în Paris, funcţia monumentului nu a fost niciodată stabilită cu toate că numeroşi autori sunt de părere că ea a servit de observator astrologic. Înaltă de 31 m, lată de 3 m, ea conţine o scară interioară de 147 de trepte care conduce la o platformă « coafată » de o structură metalică.

Ea avea, probabil, şi o vocaie comemorativă, datorită iniţialelor H şi C împletite, monogramele regelui Henri II şi a reginei Catherine de Médicis.

M. de Bachaumont, cronicar din sec. XVIII, salva columna de la distrugere în 1748, cumpărând separat monumentul şi oferind-o pe urmă oraşului Paris.

În anul 1764 coloana a fost dotată cu un cadran solar (astăzi dispărut) realizat de astronomul Alexandre Guy Pingré şi de o fântână în 1812 din care a rămas numai ornementul.

Monumentul Marelui incendiu ; la Londra ; 1671-1677 ;

Monumentul Marelui incendiu, la Londra, cunoscut în general cu denumirea de, « Monumentul », este o coloană în stil roman doric în piatră de Portland, înaltă de 61 m, având în vârf montată o cupă reprezentând o sferă de foc, realizată la Londra, aproape de podul Londrei, la 61 de metri de locul unde un teribil incendiu s-a declanşat în anul 1666.

Aceast columnă a fost construită între anii 1671 şi 1677 pentru a comemora Marele incendiu din 1666 şi reconstrucţia ulterioară a oraşului. Este cea mai înaltă coloană izolată din lume, construită în stilul doric după planuri întocmite de Sir Cristopher Wren şi colegul său, Dr Robert Hooke. Monumentul se află la intersecţia dintre Monument Street şi Fisher Street Hill.

În 1669, prima lege dată pentru reconstruirea oraşului prevedea că, « pentru păstrarea memoriei acestui groaznic eveniment », o coloană din piatră sau din aramă trebuia să fie ridicată pe Fish Street Hill, nu departe de locul unde focul s-a declanşat, la brutăria regală a lui Thomas Farynor (sau Farriner), în Pudding Lane.

Se poate ajunge în vârful monumentului urcând în spirală scara de 311 de trepte.

Două Coloane de la biserica Karlskirche, Viena (Austria) ; 1716-1737 ;

Biserica Karlskirche din Viena este opera lui Johann Bernhard Fischer von Erlach (1656-1723), figură majoră a barocului austriac care s-a format pe plan profesional în Italia alături de Bernini.

Constructia bisericii a durat din 1716 până în anul 1737. Clădirea este o biserică votivă, comandată în 1713 de împăratul Karl VI (împărat al Germaniei, 1711-1740) în urma unei epidemii de ciumă, dedicată Sfântului Carlo Borromeo, sfântul patron al contaminaţilor de ciumă.

Pentru realizarea acestui impozant monument baroc, stilul acestei biserici asociază elemente inspirate de la monumentele din Roma, vizibile în compoziţia faţadei, dotată cu un portic susţinut de 6 coloane corintice şi încadrat de două mari coloane care evocă, Panteonul, Columa lui Traian şi a lui Marcus Aurelius şi domul San Pietro in Vaticano ; operă inconturnabilă a vârstei de aur a arhitecturii baroce din Viena.

Cele două mari Columne triumfale sunt ornate de basoreliefuri în spirală care ilustrează viaţa Sfântului Carlo Barromeo ; pe una este evocată perseverenţa înţeleptului, iar pe cealaltă curajul său.

Columna lui Louis XVI, la Nantes (Franţa) ; 1790 ;

Coloana Louis XVI este un monument al oraşului francez Nantes, instalată în mijlocul Pieţei Maréchal-Foch ; Nantezii o numesc adeseori din motive de comoditate « Place Louis XVI ». A fost construită în anul 1790, din piatră albă, în stil doric, înălţimea ei este de 28 m, diam. aproximativ fiind de 2 m, pusă pe un piedestal cubic, iar deasupra coloanei se află o statuie a regelui Franţei, Louis XVI, reprezentat în costum roman, ţinând într-o mână un sceptru de comandant, şi în cealaltă testamentul său, sub forma unui rulou. Statuia a fost realizata de Dominique Molknecht în 1823.

Conform inscripţiilor de pe soclu, monumentul are mai multe dedicaţii : Fericitei Revoluţii franceze, pentru Louis XVI, Regele Francezilor, restaurator al Libertăţii, pentru Adunarea Naţională, cetăţenilor din Nantes.

Columna lui « Traian » la Méréville, Essonne (91), Franţa ; 1791-1792 ;

Marchizul Jean-Joseph de Laborde (1724-1794) a construit această impresionantă « coloană Traiană », între anii 1791 şi 1792, pentru a împodobi parcul romantic al castelului său, în localitatea Méréville (dep. Essonne, Franţa). Înaltă de aproximativ 33-35 m, aminteşte aspectul arhitectural general al Columnei lui Trajan de la Roma, dar nu comportă niciun decor sculptat. La fel ca şi cea de la Roma, Coloana de la Méréville conţine o scară interioară în spirală de 199 de trepte ce conduce până în vârful monumentului, se iese pe o mică platformă-terasă, de unde se poate admira parcul, castelul, satul Méréville şi peisajiul din apropiere al regiunii « la Beauce ».

Coloana a fost contruită de J.B. Pailhet (sculptor) după un desen al lui Hubert Robert (pictor) inspirat după Columna Traiană, la Roma.

Coloana « de la Grande Armée » ; 1804-1823 ;

Columna Marei Armate sau Columna Napoleon este o coloană comemorativă ridicată la Wimille (Pas-de-Calais), aproape de Boulogne-sur-Mer (Franţa), entre 1804 şi 1823. Opera architectului Éloi Labarre, ea are înălţimea de 50 m, a fost înălţată pentru gloria Armatei Franceze, în anul 1810, din ordinul Majestăţii Sale Imperiale şi Regale, Napoleon cel Mare.

Columna « de la Grande Armée » este realizată după modelul Columnei Traiane de la Roma.

Textul inscripţia care însoţeşte monumentul poate fi tradus astfel : « Napoléon empereur auguste, a consacré à la gloire de la grande-armée, cette colonne, monument formé de l'airain conquis sur l'ennemi pendant la guerre d'Allemagne en 1805, guerre qui, sous son commandement, fut terminée dans l'espace de trois mois ».

Columna lui Nelson (Montréal - Canada) : date de construction 1809 ; dim. 19 m ;

Monument în memoria amiralului Horatio Nelson (1758-1805), numită Columna lui Nelson.

Columna lui Nelson se găseşte la nordul pieţei Jacques-Cartier la Montréal, centrată în axul pieţei, şi a fost ridicată în memoria amiralului Horatio Nelson, amiralul britanic care a învins flota navală a lui Napoleon la celebra bătălie de la Trafalgar, în sudul Spaniei, aproape de strâmtoarea Gibraltar, în anul 1805. Inspirată după modelul Columnei Traiane, monumentul a fost ridicat în anul 1809 din voinţa notabililor de origine britanică. Ea a fost realizată de arhitectul Robert Mitchell. Este anterioară Columnei lui Nelson de la Londra care domină Trafalgar Square, care va fi înălţată mai târziu, în anii 1840.

Coloana este de inspiraţie dorică, aşezată pe un soclu, iar în vârful ei se află statuia care măsoară 2,6 m şi reprezintă amiralul în picioare, îmbrăcat în uniforma sa, ţinând în mâna stângă luneta sa. Piedestalul este decorat cu basoreliefuri ilustrând bătăliile lui Nelson şi pe cornişa sa se află reprezentat un crocodile care simbolizează celebra bătălie ce a avut loc pe Nil. Fusul coloanei este plin şi are diametru de 1,5 m.

Columna lui Nelson este unul din cele mai vechi monumente istorice din Québec.

Coloana Vendôme ; 1810 ; Place Vendôme - Paris ;

Coloana Vendôme este inspirată după Columna de marmură a lui Trajane din în Forul lui Traian, la Roma, situată în mijlocul pieţei cu acelaş nume, la Paris. Ea a fost realizată din ordinul lui Napoleon pentru comemorarea bătăliei de la Austerlitz. De-a lungul timpului, monumentul a purtat mai multe denumiri, Coloana Austerlitz, pe urmă Coloana Victoriei înainte de a deveni Columna Marei Armate. Actual ea este cunoscută cu denumirea de Coloana Vendôme.

Este o coloană în bronz, înaltă de 44,3 m şi cca 3,60 m în diametru, aşezată pe un soclu, iar în vârf se află o statuie a lui Napoleon I. Fusul coloanei este constituit din 98 tambouri din piatră, acoperit de un strat de bronz, din topirea a 1200 de tunuri luată armatei ruse şi austriece şi este decorat în stilul antic, reliefuri care reprezintă trofee şi scene de luptă. Întreaga friză se desfăşoară în continuu până în vârful coloanei, lungă de 280 m şi compusă din 425 plăci de bronz, fiind desenată de Pierre Bergeret şi realizată de o echipă de sculptori compusă din, Jean Joseph Foucou, Louis Boizot, Bosio, Bartolini, Claude Ramey, François Rude, Edme Gaulle, Corbet, Clodion et Ruxthiel. O scară interioară permite de a se ajunge în vârful columnei, unde se iese pe o platformă-terasă situată sub statuia ce încoronează întregul monument. Statuia pe care o vedem în ziua de azi datează din perioada « Second Empire » (1852-1870), realizată de sculptorul Auguste Dumont şi reprezintă pe Napoleon I, în « Caesar imperator », îmbrăcat cu o mantie scurtă şi purtând atributele gloriei sale, sabia, victoria înaripată şi coroana imperială de lauri.

Baza coloanei este în granit porfiroid (asemănator cu porfirul) din Corsica (Algajola).

Inscripţia dedicatorie, redactată în maiera antică, este următoarea : « Napoléon imperator auguste, a consacré à la gloire de la Grande Armée, cette colonne, monument formé de l'airain conquis sur l'ennemi pendant la guerre d'Allemagne en 1805, guerre qui, sous son commandement, fut terminée dans l'espace de trois mois ».

Coloana lui Nelson, la Dublin ; 1811 ;

Coloana lui Nelson (Nelson pillar) de la Dublin a fost realizată în 1811 în onoarea lui Horatio Nelson (1758-1805) şi pentru comemorarea victoriei sale navale de la Trafalgar, împotriva lui Napoleon, în anul 1805.

Columna era compusă dintr-o coloană din granit de aproape 37 m, iar în vârful ei se afla o statuie înaltă de 4 m reprezentând amiralul britanic.

Acest monument a fost impopular chiar de la ridicarea lui, atât în rândul populaţiei cât şi în cele ale autorităţiile locale, şi a fost propus în mai multe rânduri de a fi distrus, sau de a fi înlocuită statuia lui Nelson ; şi în final în 1966, o încărcătură explozivă pusă de membrii organizaţiei IRA (Irish Republican Army), a distrus partea de sus a coloanei, iar restul devenit periculos pentru populaţie, va fi pe urma înlăturat. Numai capul statuii este astăzi pastrat la muzeul oraşului. În anul 2003, o sculptură în formă de ac, numită « Monument of Light », înaltă de 120 de metri, a înlocuit monumentul lui Nelson.

Coloana lui Alexandru : Petrograd (Rusia) ; 1830-1834 ;

Columna lui Alexandru (în rusă : Aleksandrovskaïa kolonna) este punctul central al Pieţii Palatului la Petrograd. Ea a fost construită pentru comemorarea victoriei trupelor ruse asupra lui Napoleon. Columna lui Alexandru a fost desenată de arhitectul francez Auguste de Montferrand. Construcţia a început în 1830 şi a fost terminată la 30 august 1834. Coloana culmină la 47,5 m de la sol, şi susţine statuia unui înger care ţine o cruce creştină. Statuia a fost concepută de sculptorul rus Boris Orlovski. Coloana este constituită dintr-o singură bucată de granit roşu, de 25,45 m lungime şi de 3,5 m în diametru. Granitul roşu provine din carierele de la Virolahti în Finlanda şi a fost transportată până la Petrograd în anul 1832, într-o ambarcaţiune special adaptată acestei piese unice. Coloana a fost ridicată fără ajutorul maşinelor, în numai două ore. Mai mult de 3 000 de oameni a fost necesar pentru ridicarea coloanei, care cântăreţte 661 tone. Nu a fost necesar de nici-o fixare, coloana stă perfect în mijlocul soclului.

Coloana Ducelui de York, la Londra ; 1830-1834 ;

O coloană este dedicată în 1834 lui Frederick Augustus (1763-1827), duce de York, la Londra, aproape de Buckingham Palace, desenată de Benjamin Dean Wyatt şi realizată de Nowell of Pimlico. El a fost fiul cel mai mic al regelui George III al Angliei şi al reginei Charlotte. Coloana este sculptată în ordin toscan, din granit din regiunea Aberdeenshire (la nord-estul Scoţiei), o varietate gris deschisă a fost întrebuinţată pentru piedestalul monumentului, o varietate de gri albăstruie pentru suportul coloanei şi o alta din granit roşu de Peterhead (un oraş din Anglia) pentru coloană. În vârful Columnei, pe un soclu, a fost fixată la 8 aprilie 1834 statuia de bronz a ducelui, înaltă de 4,11 m. Înălţimea totală a monumentului este de 41,99 m. În interiorul coloanei o scară în spirală de 168 de trepte, luminată cu a jutorul unor deschideri făcute în zidul exterior, conduce la platformă panoramică din jurul bazei statuii.

Columna « de Juillet »6; la Paris ; data construcţiei 1835-1840 ; dim. 50,52 m ;

Columna « de Juillet » este o coloană construită în piaţa « Bastille » la Paris, pentru comemorarea celor « Trois Glorieuses »7.

Pe o placă informativă, în partea de jos a coloanei, este scris :

« À la gloire des citoyens français qui s'armèrent et combattirent pour la défense des libertés publiques dans les mémorables journées des 27, 28, 29 juillet 1830. »

Pe fusul columnei sunt înscrise numele victimelor zilelor revoluţionare din iulie 1830 şi în vârf est pusă o sculptură în bronz aurit, « le Génie de la Liberté », realizată de artistul Auguste Dumont. Pe 27 juillet 1831 noul rege Louis-Philippe aşeza prima piatră a Columnei. Ca şi multe alte Columne realizate înainte în diferite perioade şi ţări, de asemenea acest monument a fost conceput după modelul referinţă (inconturnabil) al Columnei lui Traian, de la Roma ; a fost desenată de arhitectul Jean-Antoine Alavoine, şi lucrările nu au început decât în anul 1835, unde se va proceda prin turnare în bronz a coloanei. Decorarea a fost realizată în 1839 de arhitectul Joseph-Louis Duc şi monumentul a fost terminat integral în 1840 pentru sărbătorirea a zece ani de la revoluţie. Pentru inaugurarea sa, la 28 iulie 1840, guvernul francez a vrut să celebreze cu mult fast transferul corpurilor revoluţionarilor din 1830.

Prima temelie-elevaţie a monumentului (circulară) a fost realizată în marmură roşie ; a doua elevaţie circulară este din marmură albă, înaltă de 3 m. La nivelul cornişei, de jur împrejur, sunt sculptaţi 24 capete de lei pe a căror guri deschise se scurge apa de la ploi.

Pe suportul pătrat care susţine baza coloanei, relizată din marmură albă, sunt sculptate 24 de medalioane circulare ce reprezintă : Crucea de « Juillet », un cap de Meduză, Constituţia din 1830 şi balanţa dreptăţii. Soclul coloanei este realizat în bronz, şi este decorat în partea superioară cu 4 cocoşi galici, plasaţi la colţuri. De asemenea fusul coloanei este din bronz, având înălţimea de 23 m şi este format din 21 tamburi cilindrici. 4 cercuri despart coloana în 3 părţi simbolizând cele 3 zile glorioase ale Revoluţiei, şi unde sunt gravate numele celor 504 victime din zilele revoluţionare din iulie 1930. Pe aceste cercuri-coliere sunt reprezentate 16 capete de lei, a căror guri deschise permit ca lumina zilei să pătrundă în interiorul coloanei.

Capitelul compozit susţine statuia micului Geniu care la rândul lui se află pe un support în formă de sferă. Statuia « le Génie de la Liberté » reprezintă : « la Liberté qui s’envole en brisant des fers et semant la lumière ». El este reprezentat nud, piciorul stâng pus pe sferă, cel drept este ridicat, cu aripile desfăşurate, o stea pe frunte, ţinând în mâna stângă un lanţ sfărâmat, iar în cea dreaptă făclia civilizaţiei. Această sculptură în bronz aurit a fost realizată de Auguste Dumont.

Columna lui Nelson ; la Londra ; data construcţiei, 1840-1843 ;

În centrul Londrei, statuia amiralului Horatio Nelson pusă în vârful unei coloane domină Trafalgar Square. Această coloană a fost realizată în granit şi în bronze, în stil corintic, în perioada anilor 1840 şi 1843, şi măsoară 44 m în înălţime.

Coloana şi statuia comemorativă a amiralului Nelson a fost desenată de William Railton, iar sculptura a fost realizată de Edward Hodges Baily.

Baza coloanei este compusă dintr-o platformă ornată de patru lei în bronz, având destinaţia simbolică de a proteja monumentul. Ei au fost sculptaţi în 1867 de Sir Edwin Landseer.

Coloana Congresului ; la Bruxelles ; data construcţiei 1850-1859 ; dim. 47 m ; pentru comemorarea « Congresului national » din 1830, în Belgia ;

Inspirată după modelul Columnei Traiane, monumentul comemorează Congresul naţional din 1830, la Bruxelles, care a redactat Constituţia Belgiei, şi a fost edificat din iniţiativa lui Charles Rogier (om politic belgian) între anii 1850-1859 după planurile architectului Joseph Poelaert.

Monumentul, având înălţimea totală de 47 m, posedă o scară interioară elicoidală de 193 de trepte. În vârful coloanei se află o statuie înaltă de 4,70 m, reprezentând pe primul rege al Belgilor, Léopold I (1831-1865), opera sculptorului Guillaume Geefs.

Columna Astoria ; în Oregon8 - SUA ; data realizării 1926 ;

Coloana este amplasată pe colina Coxcomb, deasupra oraşului Astoria, monument construit din beton în anul 1926, după aspectul Columnei Traiane, oferind vizitatorilor (din vârful ei) imagini panoramice spectaculoase. Acest monument a fost realizat cu ajutor financiar de la « Great Northern Railway9 » şi Vincent Astor10, strănepotul miliardarului american John Jacob Astor (1763-1848)11, pentru comemorarea rolului oraşului în istoria comercială a familiei.

Monumentul are 38 de m înălţime, încluzând o scară interioară în spirală de 164 de trepte care duce în vârful columnei. La exterior fusul coloanei oferă o friza în spirală pictată, o serie de scene legate de evenimentele ce au marcat istoria regiunii, reprezentând o remarcabila interpretare a istoriei locale (http://www.astoriacolumn.org/pages/history2.htm) ; ea are o lungime de aprox. 160 m şi a fost pictată de Electus D. Litchfield şi Pusterla Attilio.

Această succintă listă de coloane comemorative inspirate după modelul Columnei lui Traian (Roma), prezentată mai sus, bineânţeles nu este completă ; au fost date numai câteva exemple de coloane comemorative ce se află în multe oraşe din Lumea întreagă, ele fiind evident mult mai multe. Este deosebit de interesant faptul că majoritatea acestor monumente au fost desenate şi sculptate după modelul de referinţă, inconturnabil, adica binecunoscuta Columna a lui Traian, care se află în Forul lui Traian, la Roma, monument realizat în perioada de apogeu al artei romane, adică în perioada domniei împăratului Traian (98-117 d.Hr.).

 

Impactul Columnei lui Traian asupra artei (II):

în Renaștere, Baroc, Roccoco, Neoclasicism, Realism, precum și în curentele artistice ce au urmat etc.

Cel mai impresionant monument triumfal construit vreodată, Columna lui Traian, este una dintre operele sculptate în piatră (marmură) cele mai complete pe care ne-a lăsat-o Antichitatea, sursă prolifică de studiu pentru istorici, arheologi şi artişti din lumea întreagă. Columna lui Traian este din totdeauna unul din monumentele cele mai celebre din Roma.

Începând cu Quattrocento (sec. XV italian), Columna lui Traian a atras atenţia artiştilor : înaintea lui Bernini Columna a fost studiată de Raffaello Sanzio şi de Giulio Romano şi de toţi marii maeştrii şi ea a fost într-adevăr sursa în care toţi marii artişti au găsit forţa şi măreţia creativă pentru operele lor12.

La începutul secolului XVI, printre primii artişi ai Renaşterii italiene care au studiat Columna a fost pictorul Jacopo da Bologna, care încă înainte de anul 1506, arăta un mare interes pentru basoreliefurile ei. Pe urmă, acest monument al Antichităţii exersa din ce în ce mai mult un viu interes şi o importantă influenţă la cei mai mari artişti ai Renaşterii, asupra frescelor lui Raffaello Sanzio, vestitele stanze şi cele ale elevului său Giulio Romano de la Vatican ; se ştie că însuşi Michelangelo admirase scenele Columnei Traiane, în faţa cărora ar fi exclamat : « Nu există decât o singură Columnă Traiană! ». Ceva mai tîrziu, în secolul următor, stilul în care au fost sculptate basoreliefurile Columnei lui Traian de către artiştii antici va influenţa puternicele compoziţii ale lui Caravaggio. Marile creaţii ale Renaşterii fiind din ce în ce mai mult sub « influenţa » artei Columnei, aceste reliefuri au trezit un interes din ce în ce mai mare şi studii de o mare anvergură au fost începute ; chiar mulaje au fost executate după aceste « tablouri » din marmură de Carara. În anul 1541, regele Franţei, François I, a trimis pe pictorul Primaticcio la Roma, cu recomandarea de a face mulaje după cele mai frumoase sculpturi în marmură, precum şi după Columna lui Traian. Această muncă titanică a fost începută şi condusă de arhitectul Vignola; el se văzu foarte repede obligat să recunoască că acest proiect era de o prea mare anvergură şi prea costisitor, şi se mulţumi prin a trimite doar cîteva fragmente pentru a satisface curiozitatea regelui. Aduse la Fontainbleau, aceste gipsuri au dispărut fără să lase urme (nu se mai ştie dacă mai există încă). La fel şi mulajele executate la comanda regelui Louis XIV au cunoscut aceeaşi soartă ; toată Columna a fost mulată. Primul director al Academiei Franţei, fondată sub auspiciile lui Colbert, Ch. Errard, supraveghă operaţiile, care au durat până în anul 1640. Dar aceste gipsuri nu au sosit toate în Franţa. Unele se găsesc la Villa Médicis, altele au fost mult timp păstrate în Depozitul Antichităţilor, pe urmă într-unul din departamentele de antichităţi ale Luvrului ; o a treia parte se găseşte la Muzeul Universitaţii din Leyde (în Olanda). Paralel cu aceste lucrări de reproducere, o carte despre Columna lui Traian, imprimată la Roma, va apare pentru prima oară în anul 1576 (reeditată în 1585, 1616) : 130 de planşe gravate de F. Villamena după desenele (totalitatea frizei) lui Girolamo Muziano (1530-1590), directorul lucrărilor de la Vatican, însoţite de un « Commentarium », scris de eruditul spaniol Alfonso Chacon (Ciaccone), Historia utriusque belli Dacici a Traiano Caesare gesti, ex simulacris quae in Columna eiusdem Romae visunteur collecta. În anul 1667 gravorul Pietro Santi Bartoli (1635-1700), elev al lui NicolasPoussin, executa alte gravuri în aramă după Columna lui Traian, care au fost publicate, acompaniate de comentariul lui Chacon, corectat şi completat de Pietro Bellori: Colonna Traiana eretta dal Senato e Popolo Romano all’ Imperatore Traiano Augusto nel suo Foro in Roma... Semnalăm de asemenea, opera lui Rafaello Fabretti, De Columna Traiana Syntagma, Roma, 1683-1690, şi splendidele gravuri ale lui Giovanni Battista Piranesi (1720-1778), Trofeo o sia magnifica colonna coclide di marmo composta di grossi macigni ove si veggono scolpite le due guerre daciche fatte da Traiano, Roma, 1776 ; a se vedea şi : Vedute delle colonne Antoniana et Trajana, Roma, 196513.

Copii şi mulaje după Columna Traiană păstrate şi expuse în diferite muzee :

- Museo della Civiltà Romana (Sala LI : La Colonna Traiana), la Roma, prezintă una din cele trei serii de copii realizate în anul 1861 de Napoléon III, care a donat aceste exemplare papei Pie IX (în total sunt 125 mulaje realizate în ghips). Metopele sunt expuse actual pe patru rânduri (ce se desfăşoară pe aprox. 200 de metri), şi permit o observare perfectă şi de aproape (la nivelul ochilor) a tuturor reliefurilor Columnei lui Traian ;

- Muzeul d’Archéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye (Franţa) posedă o reproducere realizată după metoda galvanoplastiei, în sec. 19 (1865), numai a părţii de jos a scenelor Columnei, şi care se află expuse pe un tambur de lemn în şanţul de apărare a castelului (Saint-Germain-en-Laye) ;

- Muzeul Luvru păstrează în colecţia sa de mulaje, care se află la Versailles (Petites Écuriesde Versailles), aproximativ o treime din totalitatea frizei Columnei, precum şi toată baza ;

- Un mulaj complet este prezentat la Victoria and Albert Museum, la Londra ;

- Muzeul Naţional de Istorie a României, la Bucureşti, prezintă un mulaj complet după Columnă, realizat în timpul celui de al doilea război mondial14.

Reprezentările Columnei Traiane (imagini de ansamblu, studiul coloanei din punct de vedere arhitectural, studii artistice după scenelor ei istorice, etc) în operele curentelor artistice, Renaşterea, Barocul, Rococo, Neoclasicism, Realism, Naturalism, etc., la mari artişti de renume mondial, sunt foarte numeroase.

Pietro Santi Bartoli

Pietro Santi (Santo, Sante) BARTOLI (1635-1700) este un gravor, desenator şi pictor italian, născut aproape de anul 1635 la Perugia (Ombria) şi decedat la Roma la 7 noiembrie 1700. De timpuriu Bartoli va părăsi oraşul natal şi va locui la Roma, unde va începe de tânăr viitoarea sa carieră artistică, mai întâi prin a studia pictura, devenind elevul lui P. Lemaire şi al lui Nicolas Poussin, de la care a învăţat să deseneze cu gust monumentele antice. Pe urmă el va studia secretele artei gravurii consacrându-i-se aproape în mod exclusiv. Tot în această perioadă el va lucra şi ca « anticar » în serviciul papei şi al reginei Christina Suediei.

Prin intermediul gravurii Bartoli si-a propus să reproducă o serie de monumente antice greceşti şi romane din Roma pentru a le face cunoscute cât mai mult publicului larg. El a realizat în perioada vieţii sale artistice în jur de 12 lucrări (albume), ilustrând aproape 900 de planşe, fiind remarcabile prin exactitudinea şi puritatea desenului lor. Aproape majoritatea acestor gravuri au apărut la Roma, şi au fost în general acompaniate de un text scris de savantul Giovan-Pietro Bellori (1613-1696 – scriitor, arheolog, conservator al antichităţilor din Roma, istoric, critic de artă, biograf italian).

Principalele publicaţii ale Pietro Santi Bartoli sunt :

  • Admiranda Romanarum antiquitatum ac veteris sculpturae vestigia, Roma, 1693, in-folio, 84 pl. ;
  • Romanae magnitudinis monumenta (138 pl.) ;
  • Veteres arcus Augustorum triumphi insignes, Roma, 1690, in-folio, 40 pl.;
  • Gli antichi sepolcri, avvero mausolei romani ed etruschi trovati in Roma (Tombeaux antiques ou mausolées romains et étrusques trouvés à Rome), 1697, in-folio, 110 pl. ;
  • Le Pitture antiche delle grotte di Roma e del sepolcro de’Nasoni (Peintures antiques des grottes de Rome et du tombeau des Nasons), 1706, in-folio, 75 pl. ;
  • Le antiche lucerne sepolcrati…(Lampes sépulcrale antiques…), in-folio, 110 pl. ;
  • Colonna Traiana eretta dal Senato, e Popolo Romano all'Imperatore Traiano Augusto nel suo foro in Roma, Roma, Gio. Giacomo de Rossi, 1673, in-folio oblong, 127 pl. (în afara dedicaţiei, care a fost gravată după Charles Errard) ;
  • Colonna Antonina, Gli antichi sepolcri, 1697, in-folio (75 pl.) ;
  • Nummophilacium Reginae Christinae…(Médailler de la reine Christine…), 1742, 63 pl. ;
  • Museum Odescalchum, sive Thesaurus antiquarum gemmarum…(Musée Odescalchi ou Recueil de pierres gravées antiques faisant partie de la collection de la reine Christine), 1747 şi 1751, in-folio, 102 pl. ;
  • Între anii 1758-1783 a fost publicat la Paris, un Recueil de peintures antiques după desenele colorate ale lui Bartoli, cu o descriere făcută de P. Mariette şi Comte de Caylus. Aceste desene, în număr de 33 sunt păstrate la « Cabinet des estampes », la Paris. De asemenea Bartoli a realizat o serie de mai multe gravuri după pictorii moderni : Raphaël (la Vatican), Lanfranc, Ann. Carrache, Jules Romain, Albane, Fr. Mola,, Cortone, Pietro Testa, etc.

Remarcăm în gravurile lui Bartoli, realizate după numeroasele scene ale Columnei lui Traian, marea precizie a liniei şi exactitatea detaliior.

Giovanni Paolo Panini

Giovanni Paolo PANINI (sau PANNINI) (1691-1765) este un pictor baroc italian ; în prima fază a carierei sale artistice Giovanni Paolo Panini se va forma în atelierele celor mai mari specialişti în perspectivă, lucrând cu mari artişti ai marii famili Bibiena (Galli da Bibbiena, artişti italieni originari din oraşul Bibbiena, în provincia Arezzo), şi începe a se consacra decorării palatelor în stilul « trompe-l’œil ». Dar el devine în mod deosebit celebru datorită tablourilor « vedute » şi « capricci », vederi ce compun în mod imaginar mai multe monumente şi ruine reale antice romane.

Stilul său va influenţa artistul veneţian Canaletto (1697-1768) şi artiştii care au urmat, adepţi ai acestui « curent artistic », şi mai târziu Hubert Robert (1733-1808) care devine elevul său.

În operele sale, Giovanni Paolo Panini realizează o serie de « vedute ideale », ansamblând în mod imaginar mai multe monumente reale antice romane, Columna lui Traian, a lui Marcus Aurelius, Arcul lui Constantin, « Colosseum » (« Amphitheatrum Flavium »), Pantheonul, statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius, etc. Stilul execuţiei lui este precis şi amănunţit, înalta calitate a detaliului şi al artisticului este de apreciat şi admirat.

Giovanni Battista PIRANESI

Giovanni Battista PIRANESI (1720-1778), născut la 10 aprilie 1720 la Mogliano Veneto, aproape de Treviso, mort la Roma la 9 noiembrie 1778, este un gravor şi arhitect italian. Vestit pentru frumoasele sale planşe gravate în care a imortalizat arta Antichităţii romane – monumente, reprezentari sculpturale romane, ruine, etc. Stilul său se remarcă prin precizia şi fermitatea desenului, prin punerea în valoare a monumentalului operelor civilizaţiei antice romane.

În 1735 Piranesi îsi începe cariera sa artistică prin a studia arhitectura cu unchiul său Matteo Lucchesi, inginer la « Magistrato Delle Acque de Venise », şi cu pictorul Giovanni Antonio Scalfarotto, pe urmă urmează o şcoală la Veneţia unde se lansează în arta gravurii cu Carlo Zucchi.

În 1740 el pleacă la Roma pentru a-şi desăvârşi formaţia de gravor cu Fellice Polanzoni, şi mai ales cu Giuseppe Vasi care-l învaţă procedeul acuaforte (procedeu acid-chimic) pe placă metalică. În această perioadă Piranesi începe realizarea primelor serii de planşe cu divese imagini de ruine şi monumente romane antice din Roma şi din alte localităţi din Italia. Artist de mare talent, Piranesi a condus arta sa pe treptele cele mai înalte ale perfecţiunii artistice, stilul său nefiind egalat niciodată.

În 1773-75 apar gravurile reprezentărilor Columnei lui Traian şi a lui Marcus Aurelius. Acest mare artist italian a avut o bogată activitate artistică realizând aproximativ 1700 de planşe de format mare reunite în mai multe serii de volume.

 

Pierre-Adrien PÂRIS

Pierre-Adrien PÂRIS (1745-1819), născut şi decedat în oraşul Besançon, în estul Franţei, este un un artist francez ce a avut o lungă şi prestigioasă carieră : arhitect, membru al Academiei regale de arhitectură, specialist în « arhitectură » peisagistică, colecţionar de obiecte antice, desenator înzestrat cu mult talent, un om deosebit de cult şi cu pasiuni diverse pentru, antichitatea romană, literatură, istorie, geografie, astronomie, botanică, etc. Prima perioadă a formaţiei sale se desfăşoară între anii 1750 şi 1760 în sfera activităţii tatălui său care era geometru, arhitect şi coordonator de şantier. În 1760, Pâris merge la unchiul său Jean-Baptiste Lefaivre (meşter-constructor şi antrepreneur) la Paris, pe urmă el intră în atelierul architectului Louis-François Trouard care îl prezintă la concursurile Academiei. El devine elevul Academiei regale de arhitectură în anul 1764 unde va urma cursurile lui Jacques-François Blondel. Din 1765 şi până în 1769, Pâris se prezintă la Marele Premiu de arhitectură fără sa-l câştige vreodată, cu toate tentativele lui nu obţine decât o menţiune în 1768 pentru un proiect de teatru. Dar el s-a făcut remarcat de către « le premier gentilhomme de la Chambre du roi », ducele de Aumont, care solicită pentru Pâris o bursă de studii în Italia. Aceasta protecţie şi această călătorie sunt factorii cheie a carierii excepţionale a lui Pâris care va rămâne timp de cinci ani la Roma, din 1769 pâna în anul 1773. În capitala artei antice romane artistul francez devine unul dintre cei mai mari cunoscători ale antichităţilor acestui oraş şi ale împrejurimilor sale. Pâris desenează nu numai diverse monumente antice, ci realizează după acesea şi adevarate studii. La Roma a avut de asemenea ocazia să dea lecţii de arhitectură lui Francesco Piranesi, fiul marelui artist Giovanni Battista Piranesi, şi să călătorească în sudul Italiei unde el vizitează Cadoue, Paestum, Pompei şi Herculanum. Legând strânse legaturi de prietenie cu abatele de Saint-Non el va colabora la lucrarea acestuia, Voyage pittoresque ou Description des royaumes de Naples et de Sicile, care va fi tiparita la Paris in mai multe volume.

Întors în Franţa (1774), aureolat de un prestigiu rar pentru un tânăr artist, Pierre-Adrien Pâris regăseşte protecţia ducelui de Aumont şi decorează apartamentele hotelului acestuia (actualul prestigios Hotel Crillon din Place Concorde, la Paris). În 1778 Pâris este numit în locul lui M.-A. Challe desenator al camerei şi cabinetului regelui ; aceste funcţii importante îi dau responsabilitatea de a realiza majoritatea decorurilor de sărbătoare, pompelor funebre, pentru teatre, etc.

Spre sfârşitul vieţii sale Pâris călătoreşte din nou în Italia, în anul 1806, unde va revedea vestitele localităţi antice din sudul peninsulei.

În timpul conducerii Academiei Franţei la Roma, numit din ordinul lui Napoleon, el va superviza transferul operelor antice ale colecţiei Borghese (Roma) spre Paris. Efectiv, între anii 1808 şi 1809 el se va ocupa cu organizarea tranportării antichităţilor de la Vila Borghese pentru Napoleon care cumpărase această vestită colecţie, una din cele mai importante din Italia, şi care dorea s-o transporte la Paris.

Din numeroasele vestigii studiate şi desenate de Pâris la Roma se numără şi Columna lui Traian, atât imagini de ansamblu, cât şi reliefuri. Stilul lui Pierre-Adrien Pâris se caracterizeaza prin redarea cât mai exactă a detaliului, precizia liniei lui, ce este foarte aproape de linia antica a stilului perioadei artei din timpul domniei lui Traian (98-117 d.Hr.). Planşele lui reprezintă adevarate restituiri ale anticului iniţial.

 

Eugène Emmanuel VIOLLET-LE-DUC

Eugène Emmanuel VIOLLET-LE-DUC (1814-1879), născut la 27 ianuarie 1814 la Paris şi decedat la 17 septembrie 1879 la Lausanne, este un vestit arhitect francez cunoscut mai ales în rândul publicului pentru restaurările sale realizate la numeroase construcţii medievale celebre, şi care provenea dintr-o « nobilă » familie burgheză (tatal său a fost un înalt funcţionar, după anul 1830, şef conservator al rezidenţelor regale ale lui Louis-Philippe). Un bun autodidact, el s-a instruit în cursul călătoriilor sale în Franţa şi Italia făcute între anii 1835 şi 1839. În acelas timp el a învăţat bazele meseriei sale de la arhitectul Achille Leclere.

În 1840 Prosper Mérimée, « Inspector General al Monumentelor Istorice », îi încredinţează restaurarea bazilicăi Sainte-Madeleine de Vezelay ; el nu are decât 26 de ani şi este începutul unei imense cariere. Tot în anul 1840, Viollet-le-Duc întreprinde cu ajutorul lui Jean-Baptiste Lassus restaurarea catedralei Saint Chapelle, la Paris. În 1844 Lassus et Viollet-le-Duc sunt numiţi arhitecţii catedralei Notre-Dame de Paris. Pe urmă el obţine permisul, în 1847, de a restaura catedralele Saint-Denis (în nordul Parisului) şi Saint-Sernin la Toulouse. Monumentele ce au fost restaurate de Viollet-le-Duc au fost numeroase, cum ar fi : zidurile de apărare ale oraşului medieval Carcassonne, catedralele Amiens, Chartres, Clermont-Ferrand, reconstructia aproape integrală a castelului Pierrefonds, etc., etc. De asemenea, toate aceste lucrări de anvergură (aceste vaste şantiere) nu l-au împiedicat să realizeze şi alte lucrări noi tot atât de importante şi complexe : realizarea a mai multor edificii religioase, case particulare la Paris, proiectare de vitralii, de monumente funerare, etc.

Toate cercetarile şi studiile sale arhitecturale le-a strâns şi le-a publicat într-o vastă lucrare intitulată, Dictionnaire raisonné de l’architecture française du XIe au XVIe siecle, care cuprinde 10 volume (publicate între anii 1854 şi 1868), la care se vor adăuga cele 6 volume ale, Dictionnaire raisonné du mobilier français (1858-1875).

În afară de preocupările lui de baza, teoretician şi restaurator de monumente arhitecturale medievale, Viollet-le-Duc este şi un desenator aparte înzestrat cu un talent deosebit, autor a numeroase studii, desene şi acuarele realizate în perioada călătoriilor lui. De asemenea el a fost la Roma unde a studiat monumentele antice romane, şi printre aceste monumente desenate a fost şi Columna lui Traian, reproducând detalii după acest monument vestit şi de mare importanţă artistică. Remarcăm în aceste opere de artă, marea calitate a desenelor lui, precum şi precizia şi realismul liniei lui artistice de arhitect ; Viollet-le-Duc este un erudit complex cu o capacitate fizică şi intelectuală excepţională.


  1. Campus Martius – era un loc, o câmpie situată în apropierea Romei, între fluviul Tibru, Capitol, Quirinal şi Pincius.
  2. Dumitru Tudor, Enciclopedia civilizaţiei romane, p. 210 (« columna lui Antoninus Pius », Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1982.
  3. Profilul fusului coloanei se va micşora spre vârf conform unei curbe care-i dă iluzia de subţire, de zvelteţe şi mai dreaptă.
  4. Dumitru Tudor, Enc. Civ. romane, p. 210-211 (« columna lui Marcus Aurelius), Bucureşti 1982 ; John Scheid şi Valérie Huet, Autour de la Colonne Aurélienne. Geste et image sur la Colonne de Marc Aurèle à Rome, Turnhout, Brepols, 2002 (Belgia).
  5. Rostra, orum (lat.) ; rostru, rostruri (ro.) – 1.(ant. rom.) pinten (pinteni) la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu ciocurile de metal smulse de la prora şi pupa corăbiilor capturate în războaie. Rostra (tribunele) se aflau în Forum Romanum, între Arcul lui Tiberius şi Coloana lui Phocas. Dar în Forum mai erau şi alte două tribune având de asemenea rostruri, una în faţa templului Dioscurilor, cealaltă înaintea templului lui Cesar.
  6. Proclamată la 9 august 1830 după revoltele numite « Trois Glorieuses » (care au durat timp de trei zile : pe 27, 28 şi 29 iulie 1830), monarhia de « Juillet » (1830-1848) sucedă în Franţa « à la Restauration » (1814 – 1830).
  7. Revoluţia din Iulie 1930, revoluţie franceză în favoarea căruia un nou regim, monarhia din « Juillet », succedă celei de a « Seconde Restauration », care s-a desfăşurat în zilele, 27, 28 şi 29 iulie 1830, numite cele « Trois Glorieuses ». Aceste trei zile ale revoluţiei din iulie 1830 determină înlăturarea regeluilui Charles X şi a monarhiei absolute, şi instaurarea monarhiei constituţionale, cu domnia lui Louis-Philippe I, duce de Orléans, devenit rege al Francezilor (1830-1848).
  8. Oregon este un Stat în regiunea Nord-Westică a Statelor-Unite ale Americii. El este situat pe coasta Pacificului, învecinându-se cu Statul Washington la Nord, cu California la Sud, cu Nevada la Sud-Est, şi Idaho la Est. Oregon este al 33-lea Stat al Uniunii, admis la 14 februarie 1859.
  9. « Great Northern Railway » este o veche reţea de căi ferate care lega oraşele St. Paul (Minnesota) cu Seattle (Washington), în Statele-Unite, condusă de magnatul căilor ferate James J. Hill (1838-1916).
  10. William Vincent Astor (1891-1959) este un membru al bogatei famili Astor, om de afaceri şi filantrop.
  11. Om de afaceri american, devine primul miliardar din istoria Statelor-Unite. El este fondatorul dinastiei Astor.
  12. Vezi Salvatore Settis, « La Colonne Trajane : l’empereur et son public », în RA, 1991, 1, p. 186-188 şi nota 2.
  13. Alain Malissard, « La Colonne Trajane, images et récit », în Caesarodunum, supliment nr. 19, 1975 ; Aurel Decei, « Adevăratul chip al regelui Decebal », în Sargeţia, XIV, 1979, p. 71-72 ; Raymond Chevallier, Alain Malissard, « Dix-neuf siècles de découverte de la Colonne Trajane », în Les dossiers de l’archéologie, nr. 17, iulie-august 1976, p. 91 (reproduceri vechi) ; Filippo Coarelli, La Colonna Traiana, 1999, Editore Colombo, Roma, p. VII-VIII ; Radu Vulpe, Columna lui Traian (Trajan’s Column), Bucureşti, CIMEC, 2002, p. 14-15, 108-109.
  14. Vezi şi Alain Malissard, « Où peut-on voir la Colonne Trajane », în Les dossiers de l’archéologie, nr. 17, iulie-august 1976, p. 126.